Ziua Culturii Naționale în 2016

Scriam acum un an că asistasem cu prilejul sărbătoririi Zilei Culturii Naționale 2015 la un eveniment organizat de Muzeul Național de Istorie, onorat de prezenta unei audiențe politice, culturale și artistice de prim rang, în frunte cu Președintele României, Klaus Werner Iohannis, aflat atunci la una din primele apariții publice ale mandatului său.

Știrea despre intenția Ministerului Culturii de a demara proiectul de consolidare, restaurare şi amenajare a Muzeului Naţional de Istorie a României, prin organizarea unui concurs internațional de soluții a fost un semnal surprinzător că mersul lucrurilor în cultură ar putea fi sprijinit financiar pe măsura intențiilor și inițiativelor. Remarcam stilul discursurilor oficiale ca fiind unul proaspăt, reținut, ocolind clișeele stilului festivist.

E greu să nu recunoaștem după un an dezamăgirea că nici măcar concursul internațional de soluții nu a fost lansat, în condițiile în care ministerul confirmase existența fondurilor în buget, iar planificarea inițială estima finalizarea noului sediu al Muzeului Național de Istorie în 2018. Și e și mai greu să nu asociem constatarea de mai sus cu faptul că după 1989 nu s-a construit nicio clădire nouă – fie și extindere – pentru un muzeu, tot așa cum nu s-au construit săli noi de concerte, teatru, de spectacol în general. Firavele investiții în „infrastructura” culturii s-au distribuit către refacerea Muzeului Național de Artă din București, a Teatrului Național din București și a celui din Iași, a Sălii Thalia din Sibiu, a Palatului Culturii din Iași (nefinalizată) sau a Palatului Baroc care găzduiește Muzeul de Artă din Timișoara. Aceste reabilitări au durat uneori peste 10 ani, depășind-o pe cea a construcției inițiale. Spațiile în care se desfășoară actul de cultură, mai cu seamă cele accesibile unui public numeros, au primit lovitura de grație odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 282/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente (punctual spațiile publice cu altă destinație decît cea de locuință). Emblematică este punerea lacătului pe ușă la Teatrul Nottara, la cinematografele Patria și Scala din București, dar situația este sigur replicată în alte centre culturale în țară.

Vulnerabilitățile marilor proiecte investiționale se conjugă cu neputința colosului cu picioare de lut de a aduce la congruență dezvoltarea urbană sau teritorială cu protejarea patrimoniului construit și arheologic. Iată că în preambulul serbărilor Zilei Culturii Naționale din 15 ianuarie 2016, un intelectual și un profesionist remarcabil, profesorul Ioan Piso de la Cluj, publică o scrisoare deschisă adresată „poștal” noului ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu , în fapt tuturor celor care au „urechi” pentru afirmații tăioase, dar pertinente și lucide.

O replică neobisnuit de rapidă pentru un demnitar din administraţia publică, a ministrului Culturii Vlad Alexandrescu, este publicată de acelaşi ziar "Cotidianul" .

Sperăm că energia pusă în acest schimb de scrisori va duce la rezultate verificabile în acest an.

Zile bune, cultură română!

Monica Lotreanu, director executiv ANUC