INTERVIU CU LAURENTIU ULICI

de Monica Lotreanu

In seria activitatilor de larga respiratie ale omului de cultura Laurentiu Ulici un loc aparte l-a ocupat promovarea culturii romanesti si, in acelasi timp, a creatorilor de arta din Romania. Adept al conceptiei potrivit careia “unde-s doi puterea creste”, in conditiile in care creatorii de arta si artistii interpreti din Romania trebuie sa reprezinte un partener real de discutie pentru factorul politic aflat la conducerea tarii, Laurentiu Ulici a fost unul dintre presedintii fondatori ai Aliantei Nationale a Uniunilor de Creatori ANUC, federatie neguvernamentala care reuneste sase dintre organizatiile reprezentative la nivel national ale artistilor: Uniunea Arhitectilor, Uniunea Artistilor Plastici, Uniunea Cineastilor, Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor, Uniunea Scriitorilor si Uniunea Teatrala – UNITER.
La 12 iulie 2000, Laurentiu Ulici, Presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania, prelua conducerea Aliantei. Desi puternic implicat nu numai in viata politica a tarii, dar si in programele si proiectele uniunii pe care o conducea, Laurentiu Ulici s-a implicat fara rezerve in misiunea de a reprezenta interesele a aproximativ 12.000 de artisti profesionisti – cuprinzand elita artistica si culturala din Romania.
In data de 15 noiembrie 2000, Laurentiu Ulici, Presedintele in exercitiu al ANUC, a acordat un interviu redactorului Buletinului Informativ al ANUC pentru rubrica “Editorial”. Tragicul eveniment care avea sa se intample chiar in noaptea care a urmat a determinat reconsiderarea importantei ultimului interviu al lui Laurentiu Ulici inainte de aparitia la postul local de televiziune din Fagaras, marturie-testament lasata colegilor de breasla si comunitatii artistice in efortul de recunoastere a importantei identitatii culturale a romanilor in conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.
Avand in vederea ca in scurta perioada in care si-a exercitat mandatul de presedinte in exercitiu, ANUC a lansat un proiect pe care il desfasoara in parteneriat cu Consiliul European al Artistilor ECA, intitulat Initierea unei dezbateri pe marginea problematicii culturale europene in presa europeana – contributia partii romane, care este finantat in cadrul Fondului Cultural European pentru Romania-euroart, componenta a programului “Dimensiunea Culturala a Democratiei”, socotim justificat ca deschiderea seriei de articole pe care cu generozitate o va gazdui cotidianul “Romania libera” sa apartina acelei personalitati pentru care dialogul era deopotriva exercitiu spiritual si stare fireasca a cotidianului.

Redactia Buletinului informativ ANUC

Redactor: Ce sanse exista ca artistii, intelectualii sa participe la o dezbatere autentica privind problematica culturala in Romania?

Laurentiu Ulici: Cred ca sunt toate sansele, pentru ca nu are cine face aceasta dezbatere. Trebuie sa o faca chiar cei care sunt implicati in ea, care traiesc din asta. Artistii evident ca sunt, prin gandirea lor, astfel incat sa participe la o astfel de dezbatere. Problema este a comunicarii intre lumea mica a artistilor, care este o lume mica in lumea marea a Romaniei, si vectorul politic. Asta este problema. Pentru lumea asta mica sa faca pe cei care conduc Romania, indiferent de ce culoare politica au, sa inteleaga ca singura putere identitara inauntrul unei natiuni este cultura. Ca restul puterilor sunt puteri, intr-un stat democratic cum e la noi, puteri care tin de circumstantial. Dar putere cu adevarat identitara este cultura. Artele evident ca reprezinta cu brio cultura ca atare. Daca politicienii vor intelege lucrul acesta, sunt toate sansele ca acest dialog care sa priveasca existenta omului de arta in Romania se va putea duce in termeni rezonabili.

Redactor: Este acest dialog ingreunat de faptul ca artistii, prin firea lor, sunt personalitati interiorizate?

Laurentiu Ulici: Nu este vorba de un dialog la care sa participe toti artistii – ca un fel de meeting – ca acela nu este un dialog. Artistii au si ei reprezentantii lor care sunt tot artisti, dar oameni care au si o alta vocatie, aceea de a dialoga rezonabil, rational.

Redactor: Credeti in capacitatea organizatiilor, uniunilor de creatori de a se implica in afacerile culturale internationale ale Romaniei. Cum pot creatorii contribui la promovarea mai eficienta a culturii Romaniei in lume?

Laurentiu Ulici: Din pacate, la aceasta ora numai uniunile de creatori fac in mod sistematic ceea ce numim noi promovarea culturii romane in lume, pentru ca atata vreme cat nu exista o politica de stat in domeniu, evident ca asta ramane la priceperea si vointa uniunilor de creatori, adica a individului artist, a omului de cultura in sine care incearca sa-si promoveze opera in lume. Eu militez, de pilda, de multa vreme unui Institut Roman, dupa modele deja celebre, al carui scop ar fi tocmai acesta: de a promova si de a avea grija de raspandirea culturii in medii straine. Deocamdata intentia asta a mea nu a avut nici un rezultat, nici la Parlament, unde am depus un proiect de lege, si nici la Guvern, unde am depus un proiect de Hotarare de Guvern pentru infiintarea unui asemenea institut. Eu sper ca pana la urma se va face, pentru ca este absolut necesar. Odata facut un asemenea institut, sigur ca lucrurile se vor schimba radical. Pentru ca premisa de la care am plecat este ca intr-adevar Romania nu este cunoscuta in lume prin cultura ei. Sunt cunoscuti sportivii, cei care au obtinut performante imediate, dar oamenii de cultura romani nu sunt cunoscuti. Sunt romani cunoscuti in lume, dar nu sunt receptati ca romani. E vorba de marile valori pe care le-au dat romanii in emigratie – de la Enescu si Brancusi, pana la Eliade si Ionesco. Trebuie o strategie de promovare a valorilor, nu se poate face la intamplare. E nevoie de acest institut care sa fie o institutie strategica a culturii romane si care sa nu depinda in nici un fel de politic. Sa fie bugetar, pentru ca e nevoie de bani pentru asta – la bugetul de stat sa se fixeze bugetul acestei institutii, pentru ca nu se poate face promovare a culturii, promovare a orice fara bani – dar sa nu fie dependent politic: adica daca se schimba un guvern sa se schimbe si strategia, ca atunci nu am facut nimic. Tocmai pentru ca are in vedere identitatea noastra. Si cum noi vorbim acum de Uniunea Europeana, de Europa comuna. Europa comuna a viitorului, pe care o visam cu totii, va fi o Europa comuna a diferentelor, diferente date numai de identitatea culturala, nu de identitatea economica. Dimpotriva, trebuie sa ne aliniem economic. Nu legislatia, pentru ca trebuie sa avem aceleasi legi. Numai cultural vom da nota de specificitate a romanilor intr-un concert al valorilor universale. Ori pentru asta politicul trebuie sa ia o pauza, sa stea deoparte. Sau – asta inseamna sa fii politic in cultura – sa accepti necesitatea unui asemenea demers.