Conferința de presă pe tema noului proiect de lege privind instituirea timbrului cultural

Luni 23 februarie 2015, Alianța Națională a Uniunilor de Creatori ANUC a organizat la sediul și cu sprijinul UNITER o conferință de presă avînd ca subiect noul proiect de lege privind instituirea timbrului cultural, aflat acum pe agenda Camerei Deputaților, for decizional în cazul acestei inițiative legislative, semnate în martie 2014 de un număr însemnat de parlamentari din tot spectrul politic. La întîlnirea cu presa interesată au fost  prezenți toți președinții celor șase uniuni de creatori membre ale ANUC.

Noul proiect de lege a atras deja atenția tuturor actorilor implicați în piața de artă și a produselor culturale. Au fost ridicate probleme reale, dificultăți cu care se confruntă producătorii și distribuitorii, s-au rostit și scris însă multe neadevăruri și au fost prezumate nejustificat opiniile celor care, în fapt, plătesc timbrul cultural prin accesul la artă și cultură – cumpărătorii de carte, produse și bunuri culturale și plătitorii de bilete la spectacole de muzică, teatru, film, divertisment sau folclor.

Președinții uniunilor de creatori și-au expus public punctele de vedere, dintre care ar fi de reținut de către toți cei de bună credință următoarele:

• Uniunile de creatori membre ale ANUC sînt beneficiare – nu în exclusivitate însă – ale sumelor colectate potrivit Legii nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii şi de divertisment, republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, 2008. Prin normele de aplicare a legii au devenit beneficiare ale timbrului, din 2003, cel puțin alte 10 organizații sau asociații culturale;
• Legea sus-amintită este în vigoare în acest moment. Efectele legii la nivelul colectării s-au diminuat însă dramatic în ultimii 10 ani, ceea ce a determinat uniunile să semnaleze din 2010 situația parlamentarilor și ministeriabililor interesați de arte și cultură, sugerînd necesitatea unei legi noi care să pună la punct un sistem de verificare a perceperii și virării timbrului care să nu împovăreze administrația culturală și fiscală a statului, timbrul fiind o taxă parafiscală;
• Sumele colectate din timbru au fost utilizate timp de 20 de ani conform prevederilor legale, strict cu destinațiile stipulate de lege; uniunile de creatori pot fi și sînt controlate de autoritățile competente. În plus, toate uniunile sînt recunoscute de utilitate publică - uniunile care au utilitate publică recunoscută prin hotărîri ale guvernului au obligația publicării bilanțurilor contabile în Monitorul Oficial, potrivit prevederilor cap. VI al OG 26/2000. Faptul că platitorii de timbru susțin că sumele din timbru sînt cheltuite discreționar de cei din conducerea uniunilor dovedește vocația lor de a avansa alegații în mod iresponsabil, de a compromite rigoarea și onestitatea doar cu scopul de a specula ocazia favorabilă;
• Cei mai vocali oponenți ai noii legi a timbrului cultural sînt editurile reprezentate de Asociația Editorilor din România. Poate pe bună dreptate, au fost deranjați de termeni ca evaziune la plata timbrului, dar deranjul a fost atît de avansat încît nimeni nu a explicat cu calm de ce timbrul literar de 2% este inscripționat pe toate exemplarele de carte beletristică existente în librării - dovadă a perceperii de la cumpărători – în timp ce la Uniunea Scriitorilor se colecteaza cam un sfert din suma estimată a pieței de literatură;
• Mult mai puțin vocali s-au manifestat asociațiile organizatorilor privați de spectacole sau producătorii de fonograme. E oare un semn că timbrul muzical, teatral, de divertisment și folcloric îi lasă mai nepăsători pe plătitorii de bilete decît timbrul literar pe cumpăratorii de carte?
• A fost prezentată contribuția crucială pe care timbrul o are de 20 de ani în susținerea unor programe și proiecte culturale, editoriale, sociale, de mobilitate artistică, de premiere a excelenței în artă și a promisiunii talentului creator, pe care societatea românească nu ar fi putut să le susțină puternic, constant și suficient prin fondurile publice alocate de Ministerul Culturii sau autoritățile administrației locale/ județene. De exemplu, Guvernul a inițiat în 2008 prin Ministerul Culturii premii naționale pentru arte, pe care le-a putut bugeta un singur an. Au fost entități private inițiatoare ale unor premii substanțiale pentru opera omnia sau debut într-un domeniu sau altul al artelor, nu toate au reușit performanța susținerii lor pe termen lung. Uniunile de creatori, indiferent de încasările din timbru, acordă anual premii în domeniul gestionat, pe secțiuni, indiferent dacă beneficiarii premiilor sînt sau nu membri de uniune, conform principiului că performanța nu ține de un carnet de membru;
• Uniunile de creatori au programe de susținere a unor membri aflați în situații critice financiare sau de sănătate, tratându-i cu discreția și respectul cuvenit, pentru ca artiștii să nu cunoastă umilințele la care sînt de nenumărate ori supuși beneficiarii sistemului public de asistență socială/ medicală;
• Uniunile susțin din timbru reviste culturale prestigioase, unele cu tradiție de decenii, anumite subvenții obținute din bugetul Ministerului Culturii nefiind suficiente pentru acoperirea costurilor. În aceste reviste scriu poeți și scriitori care nu-și pot publica integral opera la edituri literare, critici literari, plastici, muzicali sau teatrali fără de care genul recenziei, al cronicii artistice ar fi dispărut demult;
• Uniunea Artiștilor Plastici cheltuie sumele modeste colectate din timbru pentru a compensa accesul gratuit al publicului la expozițiile de artă vizuală cu tot aparatul critic și logistica necesare ca asemenea evenimente să aibă nu numai finalitatea actului estetic, ci și rol formativ și civilizator;
• Uniunea Arhitecților organizează simpozioane și expoziții cu impact internațional despre tradițiile arhitecturi românești sau despre cele mai importante lucrări de arhitectură contemporană, finanțează anual zeci de proiecte ale unor asociații sau grupuri din care fac parte arhitecți, nu neapărat membri ai UAR;
• Marile festivaluri naționale de muzică și teatru, promovarea internațională a cineaștilor români se fac tot din timbrul cultural, chiar dacă nu întotdeauna în mod exclusiv, dată fiind amploarea bugetelor. Debutul artistic și mobilitatea tinerilor creatori sînt finanțate de uniunile de creatori prin programe specifice, în măsura în care sumele din timbru sînt suficiente și pentru această destinație. Presiunea creatorilor și interpreților profesioniști asupra unor astfel de proiecte și instrumentre de finanțare inițiate de uniuni este uriașă, invers proporțională cu diminuarea graduală a bugetelor Ministerului Culturii, a AFCN sau autorităților locale;
• Multe informații despre cheltuirea sumelor din timbru sînt publicate transparent pe site-urile uniunilor de creatori;
• Este înspăimîntător cum, plecînd de la o critică oportunistă a textului unui proiect de lege, sînt preopinenți „culturali” care induc opiniei publice ideea desființării uniunilor de creatori, fapt care, din punct de vedere legal, este posibil numai prin voința sutelor sau miilor de membri ai fiecăreia din organizații;
• Lipsa de solidaritate față de interesul comun al tuturor „actorilor” unui domeniu artistic sau altul este întristătoare, iar viziunea unei înfloriri a bisnisului cultural privat pe seama dispariției timbrului cultural este iluzorie. Gestionarea acestei, în fapt, taxe de sprijinire a creației artistice - taxă parafiscală - fără existența unor mecanisme verificate și controlabile este un risc pe care finanțarea culturii în România nu și-o permite.